Paradoxul sistemelor de credinte

Credintele care ne ajuta acum s-ar putea ca in viitor sa ne limiteze sau chiar sa ne blocheze evolutia. Credintele sunt precum carjele, cand nu putem merge, ne ajuta foarte mult dar dupa un timp ne incurca, chiar ne impiedica daca vrem de exemplu sa dansam. Toate convingerile noastre pe baza carora ne creem lumea interioara si perceptia realitatii au o natura duala, paradoxala, ne ajuta sau ne blocheaza. Chiar si credinta in Dumnezeu are aceasta natura paradoxala. De fapt daca analizam cu atentie, in profunzime, descoperim ca noi credem in definitia noastra despre Dumnezeu, credem in ideile si emotiile noastre fata de El. Toata lumea noastra spirituala se bazeaza de fapt pe niste definitii cristalizate in urma unor experiente directe - asta in cel mai bun caz - sau create in urma lecturilor si discutiilor cu alte persoane. De multe ori nici macar nu experimentam si ne formam deja idei si convingeri despre Dumnezeu sau alte aspecte spirituale. Incredintarile astea, se solidifica in timp si devin foarte rigide, devenim ca niste statui lipsite de viata si blocam curgerea vietii si a energiei, ne inchidem ca intr-un muzeu invechit. Se inmultesc foarte mult regulile interioare, apare la tot pasul cuvantul "trebuie", intotdeauna vom fi nevoiti si va trebui sa facem ceva, sa luptam, ca sa obtinem ce credem ca ne aduce fericirea. Acesta este motivul pentru care incepem sa ne certam cu toti ceilalti care nu au aceleasi definitii despre spiritualitate ca si noi si chiar creem mari conflicte, cu ceilalti, intre grupuri, poate si razboaie. Cand apar problemele astea, din toate partile, in loc sa dam vina pe toti cei din jur, pe conjunctura sau pe guvern, ar fi mai bine sa privim la propriile convingeri. Aceste convingeri sunt responsabile cu separarea realitatii in bine si rau, de fapt definim binele intr-un mod relativ, ce ne intareste propriile convingeri consideram ca este bine iar tot ce pare ca se opune incredintarilor interioare credem ca este rau. Cand ne simtim lipsiti de entuziasm si de viata este semn sigur ca incredintarile noastre ne blocheaza evolutia, daca ramanem fixati prea mult pe acelasi sistem de credinte ajungem in curand in criza interioara care se va manifesta pe toate planurile, sentimental, relational, profesional si chiar boala. Sunt multe fiinte care in timpul crizelor interioare cred ca si-au pierdut credinta in Dumnezeu, nu este de fapt decat un gen de reevaluare a conceptelor despre El, o reacordare, cele vechi se pierd ca sa se poata cristaliza cele noi, care sunt in acord cu ritmul Cosmic.

In Lumea Divina totul este fluent, intr-o permanenta schimbare, daca nu tinem pasul cu Universul ne deconectam si ne blocam conexiunile tainice pe care le avem in mod natural cu Dumnezeu si cu multe fiinte de Lumina. Este necesar sa ne reevaluam periodic sistemul de credinte sa-l reanalizam si chiar sa-l testam, sa vedem daca ne mai ajuta. Bine ar fi sa facem "update" periodic la sistemul de convingeri direct din Mintea si Inima infinita a lui Dumnezeu, intr-o atitudine de abandon a proprilor idei, de liniste interioara si de ascultare a realitatii tainice Divine. Nu este usor pentru ca sistemele de convingeri au mecanisme foarte ascunse de intarire si autoperpetuare, de fapt fiecare convingere poseda un ingenios mecanism propriu de autoperpetuare, convingerea creeaza un aspect specific al realitatii care la randul lui intareste convingerea. Este bine sa cercetem la fiecare convingere modul cum a luat nastere, cum a evoluat si cum se mentine in prezent. Cand demascam mecanismele perfide de autointretinere, convingerea pe care n-o mai dorim slabeste mult. Foarte utile sunt si exercitiile de oprire voluntara a fluxului continuu de ganduri, cand nu mai vorbim noi in mintea noastra, Dumnezeu va vorbi :) Aceasta stare meditativa este foarte propice reprogramarii interioare, din aceasta stare putem percepe intregul sistem propriu de credinte, fiind in afara lui, putem avea o perspectiva superioara, globala si-l putem modifica la vointa. Starea de copil este la fel de utila, spontaneitatea, jocul liber, umorul natural, urmarea cu incredere a simtului interior al inimii, a intuitiilor surprinzatoare de moment. Sa aruncam la muzeu cuvantul "trebuie" si sa privim spiritualitatea ca pe un joc, chiar asa si e :)