Cine sunt eu? Eu sunt Calea, Adevarul si Viata!

Cine sunt eu de fapt? Cine suntem noi? Toti ne-am pus intrebarile astea in unele momente mai privilegiate in care am simtit nevoia sa cautam cu sinceritate in noi. Cautarea aceasta catre interior ne apare indeosebi cand suntem nesatisfacuti si obositi de ce ni se ofera de societate, de ceilalti, de lumea din exterior. Uneori vrem sa fugim de o lume pe care incepem s-o vedem ostila, saraca si neimplinitoare. Obositi de activitatile noastre zilnice, unde ne-am putea refugia, pe unde ar fi iesirea? Impulsul firesc este sa cautam in noi, poate acolo vom afla raspunsurile intrebarilor pe care nu mai avem timpul sa ni le punem. Cat timp avem curajul sa stam cu noi insine si sa ne ascultam, oare vrem sa iesim din vacarmul continuu care ne incojoara si sa ne ascultam in tacere inima, vrem cu adevarat sa ramanem cateva clipe cu noi insine, cu adevarul fiintei noastre sau o sa iesim repede din casa si din noi insine ca sa uitam? Toate activitatile noastre sunt de fapt droguri prin care vrem sa alungam plictiseala. Dar de ce ne plictisim, nu cumva portile interioare catre fericire si bucurie sau inchis, nu cumva sau tocit simturile sufletului atat de mult ca nu mai suntem capabili sa simtim bucuria vietii, a existentei asa cum o traiam de exemplu in copilarie? Va propun sa ne retragem in noi insine pentru o scurta perioada de timp, sa ramanem numai cu noi si sa cautam in interior, in suflet, cat timp vom citi acest articol, sa vedem daca gasim ceva care merita!

Acum doua mii de ani Iisus Hristos a declarat "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata" aceste cuvinte aveau sa faca istorie pana azi, find printre cele mai importante mesaje pe care Iisus ni le-a lasat. Dar ce inseamna aceste cuvinte, va propun sa cautam sensul profund al lor. Dupa cum a fost inteles in toata aceasta lunga perioada de timp se pare ca se referea la persoana Sa, adica Iisus este Calea, Adevarul si Viata. Oare asa sa fie, numai asta este sensul? O persoana intrupata asa cum o vedem si o definim nu poate fi Calea, Adevarul si Viata, din acest motiv se vorbeste despre Iisus ca persoana umana precum si de Iisus ca fiinta Divina, ca Fiu al lui Dumnezeu. Deci ca Fiu al lui Dumnezeu Iisus chiar este Calea, Adevarul si Viata. De acord, dar sa mergem si mai departe. In Noul Testament se spune "Hristos inlauntrul nostru este", in aceeasi idee Iisus ne spune ca Imparatia Tatalui ceresc este in noi, oare ce inseamna asta, nu cumva El se refera la o stare de constiinta pe care o putem atinge cu totii? Altfel afirmatiile citate n-ar avea nici un sens. Daca Il credem pe cuvant ar trebui sa credem toate afirmatiile Sale, chiar in celebra rugaciune "Tatal nostru" El ne reveleaza aceasta relatie de filiatie cu Dumnezeu, punandu-ne pe acelasi nivel cu El. Acest "Eu sunt" rostit de Iisus nu poate fi decat Eu-ul superior, esenta noastra Divina care este Una in noi toti. El se refera in mod evident la faptul ca noi cu totii suntem Calea, Adevarul si Viata, aceste cuvinte sunt de fapt o cale de autodescoperire adresata tuturor. Odata ce am inteles profund cu inima acest sens minunat, ne putem apropia mult mai profund de Fiinta Lui Divina, de ce este El cu adevarat, Il putem percepe mult mai usor si o sa-I simtim ghidarea mai clar.

Secolul trecut in India un alt mare mistic, Ramana Maharshi, a deschis o autentica cale spirituala. El ne indemna sa ne intrebam intr-un mod foarte intim si profund cine suntem cu adevarat. Intreaga lui invatatura se bazeaza tocmai pe aceasta explorare profunda a naturii noastre veritabile. Una din metodele de baza ale sale este sa ne intrebam in mod regulat "Cine sunt eu?" Privind lucrurile in felul asta invataturile celor doi mari maestrii si eliberati spiritual nu difera decat ca forma, esenta si scopul sunt aceleasi. Cuvintele lui Iisus nu se refera strict numai la fiinta Sa Divina ci la toti cei care au perceput in intimitatea fiintei lor profunde, natura reala si Divina a acestui "Eu sunt", la acest nivel toate fiintele sunt una. Acest sens initial si cel mai important a fost omis timp de secole, chiar Iisus afirma ca daca veti crede veti face lucrurile pe care le-am facut Eu. Acest "Eu sunt" esential si pur, trait in profunzimea Fiintei noastre este cheia intelegerii sensului real al cuvintelor lui Iisus si cheia revelatiei Divinitatii in interiorul nostru. "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata, nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine", aceste cuvinte ar suna astfel in limbajul specific unora dintre religiile orientale: "Sinele este Calea, Adevarul si Viata, nimeni nu vine la Tatal decat prin Sine". Cand Iisus vorbeste despre acest "Eu" superior sau vorbeste despre "Mine" se refera la Sinele Divin (Atman in religiile orientale), cand vorbeste despre fiinta incarnata cunoscuta sub numele de Iisus o numeste "fiul omului".

Acest Eu sunt este inceputul si sfarsitul oricarei cunoasteri, intelesul si concluzia oricarei religii sau invataturi spirituale autentice, "Eu sunt Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul". Sensul "Eu sunt Fiul Tatalui Ceresc" fiind asemanator, Iisus nu vrea sa spuna ca El este singurul fiu al lui Dumnezeu, acest sens a fost inventat in cautarea unei asa zise superioritati a crestinismului, absolut toate fiintele umane daca ating nivelul de constiinta Hristica sunt cu totii Fii Tatalui Ceresc, evident, pastrand proportiile. Este foarte important sa fie inteles sensul real al acestor cuvinte esentiale din Noul Testament, intelegerea lor gresita poate duce la fanatism, ne este cunoscut genocidul facut in numele lui Iisus, cate fiinte umane nevinovate au platit in timpul cruciadelor si a inchizitiei lasand o pata imensa in istoria crestinismului. Intelegerea profunda, empatica si transformatoare a acestor cuvinte poate fi eliberatoare, "Veti cunoaste Adevarul si adevarul va va face liberi".

Stim cu toti ce dezastru a creat in jurul nostru ignorarea naturii noastre Divine veritabile, cat de insingurati am ajuns si cat de nefericiti, numai iubirea poate aduce fericire si implinire. Iubirea este una singura si eterna, din pacate oamenii au impartit-o in mod egotic in iubirea mea, iubirea ta, iubirea lui. Ne bazam pe egosimul nostru, pe ce definim ca fiind al nostru, construim o lume iluzorie in jur si nu vedem ca tot ce are un inceput are si un sfarsit. Intr-un univers in care nimic nu este permanent cum nu putem realiza faptul ca tot ce credem ca este al nostru va avea un sfarsit, cum uitam mereu acest adevar? Numai Iubirea catre tot ce exista, catre tot ce se manifesta, numai aceasta Iubire atotcuprinzatoare este eterna, celelalte fragmente din Ea sunt neaparat amagitoare si sortite efemerului. Alergam pe afara, in toate directiile dupa iubire si nu mai simtim mesajele tainice ascunse in inima noastra, sa ne oprim o clipa, sa ne relaxam si sa ne limpezim mintea, si in tacere sa patrundem atenti in tainicele spatii din interiorul sufletului ca sa aflam ca suntem intim si gingas iubiti de prietenii celesti care de mult asteapta cu rabdare sa ne intoarcem catre ei in inimile noastre. Unii dintre noi am ajuns niste cersetori in iubire si nu realizam ca cersim de la alti cersetori, relatiile noastre de cuplu sunt infectate de jocuri ale egoului si ale posesivitatii in care uitam sa ne daruim si uitam de unitatea si oglindirea dintre noi. De ce alegem sa ne autoiluzionam, de fapt pe cine pacalim, nu cumva pe noi insine?

Separati si instrainati de ceilalti, de lumea exterioara alergam ca nebunii prinsi intr-o competitie absurda si continua fara o finalitate concreta, dorim mereu mai mult si mai mult si nu realizam ca lumea noastra este plina de obsesii care niciodata nu vor fi statisfacute deplin. In nebunia asta a societatii de consum ne consumam de fapt pe noi si ne separam si mai mult de ceilalti si astfel egourile cresc, de fapt singurul beneficiar al acestei nebunii generalizate este egoul cel hraparet, am cheltuit asa de mult ca am ajuns sa ne cheltuim sufletele.

Am facut un inamic din lumea exterioara fara sa vedem ca este intim legata de ce suntem noi, suntem in conflict aproape continuu cu evenimentele din jur neacceptand ca fac parte din procesul divin de invatare, cand o sa acceptam tot ce ni se petrece, toate fiintele si toate actiunile care ne par acum a fi indreptate impotriva noastra, o sa incepem sa integram exteriorul pana o sa-l cuprindem cu iubire deplin in noi insine si o sa-l percepe ca parte integranta din noi.

Am uitat propria stare de slava si lumina din launtrul nostru si am ales sa privim spre intuneric si tristete si la tot felul de probleme, nu mai suntem constienti de faptul ca toate problemele noastre nu au nici o putere si energie decat in masura in care le-o acordam noi, am devenit din ce in ce mai mici iar aratarile de cosmar ne asalteaza din ce in ce mai infricosator fara sa ne dam seama ca se hranesc chiar cu atentia pe care noi le-o acordam.

Asa vom fi fericiti oare, asa vom ajunge sa cunoastem macar un mic adevar intim al fiintei noastre, asa vom ajunge sa cunoastem ca suntem profund legati cu tot ce exista? Suntem Calea, Adevarul si Viata, suntem Iubirea atotcuprinzatoare si eterna, suntem prin Iubire salvatorii lumii noastre in masura in care ne descoperim pe noi si descoperim ca suntem inseparabil conectati cu Totul, cu semenii nostri, cu natura, cu planeta, cu universul, cu paradisurile astrale, cu fiintele angelice si de fapt cu Dumnezeu.

Alegem sa ne umplem Inima cu iubirea pentru tot ce ne inconjoara sau imbatati de micile posesiuni vom intoarce spatele intregului univers, alegem sa avem viziunea si perspectiva Intregului sau vom alerga in disperare si vom delimita avid un infim petic din Univers dar pe care sa avem in schimb satisfactia ca putem pune eticheta "proprietate privata", alegem sa fim ceea ce suntem sau ne vom limita la o identitate nascocita de o societate decadenta? Atat de mult am uitat ca putem alege altfel, atat de mult am uitat de noi ca nu mai stim cine pe cine creeaza, si nu mai stim cine pentru cine este, individul este pentru societate sau societatea este pentru individ? O viata intreaga am ales gresit si iata rezulatele din jur si in noi, va propun experimental sa alegem pentru o scurta perioada de timp sa fim ceea ce ne spune Iisus ca suntem, sa alegem sa fim Calea, Adevarul si Viata, sa alegem Lumina Iubirii fata de tot si inclusiv fata de noi, sa vedem ce iese. Cine are curaj sa priveasca acum Stralucirea Coplesitoare din Sine? Da, este adevarat, tot ce ne-am putea dori vreodata este aici, in noi, aici este Dumnezeu!

Continuarea o recomand numai pentru cei ce-au ales Calea fiintei noastre Adevarate, calea Vietii si a iubirii.

Propun chiar acum sa ne interiorizam deplin, sa ne linistim pana ajungem la o stare de tacere si pace interioara, sa ne focalizam atentia in mijlocul pieptului si sa ne lasam cuprinsi de freamatul intim ce il gasim acolo. In aceasta stare sa ne punem din inima intrebarea, de fapt "Cine sunt eu?", sa respiram lent si profund si sa lasam raspunsul sa ne descopere adevarul fiintei noastre "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata!". Sa descoperim astfel Calea catre noi insine, sa vedem ca suntem Adevar, ca suntem reali, vi si indestructibili, sa simtim ca din pieptul nostru izvoraste Viata. Sa lasam apoi acest Izvor interior sa se reverse cu iubire in afara catre tot ce ne inconjoara, astfel vom aduce raze de Lumina Divina in lumea noastra si ne vom trezi ca suntem chiar in Imparatia lui Dumnezeu.