Crucea ne vorbeste despre potentialul multilateral perfect pe care il poseda fiinta umana fiind cel mai raspandit simbol religios. Formata dintr-o linie orizontala si una verticala, crucea unifica tendintele fundamentale de evolutie ale umanitatii, cea spre expansiune si acumulare cantitativa de pe orizontala cu cea de inaltare spre Divinitate si transcendenta. Mai veche decat crestinismul insusi crucea a fost folosita in aproape toate religiile stravechi fiind gasita in multe relicve ale culturilor preistorice. A fost folosita in combinatie cu alte figuri geometrice de baza printre care cel mai important este cercul. Crucea cu linia orizontala situata catre varful de sus, orienteaza ascendent, catre inalt, cea simetrica si pe verticala care are linia orizontala la mijloc semnifica echilibrul perfect al tendintelor si energiilor iar cea inversa este un simbol negativ deoarece orienteaza descendent privitorul, catre materialitate.
Crestinismul a incarcat si imbogatit foarte mult simbolismul crucii, astfel, simbolizeaza
sacrificiul hristic precum si
mantuirea umanitatii. Crucea imparte planul in patru, simbolizand punctele cardinale, separarea dar si unificarea lor in centru. Crucea este pozitia in care Iisus Hristos a unit cerurile cu pamantul, reprezinta gestul de iubire catre umanitate, imbratisarea fara limite a mantuitorului. Este unirea vietii si a mortii iar prin asta
transcenderea mortii si reinvierea in spirit. Aceasta unificare mantuitoare a fost posibila numai prin sacrificiul suprem. Este simbolul prezentei mantuitorului in aceasta lume precum si simbolul rascumpararii umane necesare in numele justitiei Divine. Deoarece prin acest simbol avem acces la reinviere crucea simbolizeaza pomul vietii in aceasta lume. Crucea uneste extinderea nelimitata si abundenta planurilor manifestarii cu directia orientata catre necunoscut, transcendenta si aspiratie catre esenta Divinitatii.